Stau si ma gandesc, cum de cele mai multe ori reusim sa ranim tocmai persoanele pe care le iubim cel mai mult. Asta se intampla tuturor. Apoi apare intrebarea “de ce?” sau “de ce tocmai pe el/ea?”. Raspunsurile sunt diverse… Unii poate o fac fara sa isi dea seama, altii poate din pura razbunare….
Si totusi cand spunem cuvintele “eu nu as putea niciodata sa iti fac rau”, oare chiar stim ceea ce spunem? Sau macar credem acele lucruri pe care le rostim cu atata “sinceritate”?.. Uneori e greu de explicat sau aproape imposibil cum aceste cuvinte spuse cu un anumit sens, intr-un anume moment, pot deveni apoi doar simple vorbe in sensul ca: Ii spui… “Nu te voi face sa suferi”.. si totusi o faci inevitabil cu sau fara voia ta.
Dar oare stim cu adevarat ce inseamna? Multi dintre noi poate cunosc doar sensul cuvantului fara sa stie prea multe, altii poate ca il inteleg si in final altii poate ca il traiesc.
Totusi, pe fundalul unui final, concluzia proprie este ca ranim fara sa vrem… si uneori o facem pentru ca pur si simplu iubim si vrem sa protejam persoana careia ii daruim sentimentul, chiar daca in final regretam.